Dinu cu D de la Dinamo

[starttext]
Intra in Grupul nostru de dinamovisti pe  facebook 

Sunt putini fotbalistii care si-au pus o amprenta atat de pregnanta in istoria unui club. Numele Dinu se confunda usor cu Dinamo, loc caruia si-a dedicat peste 30 de ani din viata. A fost jucator, antrenor si, mai tarziu, s-a mutat in zona birourilor oficialilor fiind administrator delegat. Un personaj complex, colorat si controversat, dar tot timpul sigur pe el. Uneori arogant, alteori generos, insa mereu ambitios. Le-a ras in fata celor care faultau limba romana cu nonsalanta, dar i-a si compatimit pe cei care si-au rupt gatul crezand ca-l pot imita.

Dinamo s-a infiintat pe 14 mai 1948, peste mai putin de trei luni, in Targoviste, se nastea Cornel Dinu. Destinul l-a facut sa fie legat, la inceput doar ca an al nasterii, de clubul din Stefan cel Mare. A inceput fotbalul in urbea natala, la Metalul, in 1963, dupa trei ajungand la Dinamo dupa ce fusese urmarit de Traian Ionescu, omul care construia o noua echipa prin transferurile lui Dumitrache sau Lucescu. Debutul in tricoul alb-rosu a venit in etapa a sasea a sezonului 1966-67 in meciul impotriva Steagului Rosu Brasov. Chiar daca Dinamo a pierdut acel meci cu 1-0, clubul a castigat un mare jucator. Inca din start se impune in prima garnitura si pana la finalul sezonului de debut mai bifeaza alte 15 meciuri. Printre colegii de echipa se numara fratii Nunweiller, Constantin Fratila, Iosif Varga, Ilie Datcu, Ion Parcalab sau Florea Dumitrache. Echipa se afla intr-o reconstructie dupa ce dominase competitia interna timp de patru sezoane, iar oamenii cheie adusi de Traian Ionescu se impuneau inca din start in echipa. La al doilea sezon la Dinamo, Dinu castiga Cupa Romaniei dupa o finala cu Rapid, meci castigat cu 3-1 dupa prelungiri. Chiar daca juca pe postul de fundas central, ajungea lejer in fata portii si in acest al doilea sezon reuseste si primele goluri pentru Dinamo.

Tot in 1968 este consemnat si debutul la echipa nationala, Angelo Niculescu chemandu-l la meciul Austria-Romania terminat la egalitate, 1-1. Era momentul in care se construia echipa care urma sa ajunga la Campionatul Mondial din 1970, iar Dinu este piesa esentiala. Din momentul debutului va lega 21 de meciuri consecutive sub tricolor, aici fiind incluse si partidele de la turneul final. Printre adversari enumeram nume imense ca Rensenbrink, Eusebio, Hurst, Dzajic, Gerd Muller, Pele sau Jairzinho. La doar 21 de ani, in 1970, Angelo Niculescu ii acorda banderola de capitan al nationalei in meciul dintre Peru si Romania. Imediat dupa Campionatul Mondial din 1970, Dinamo intalnea Steaua in finala Cupei Romaniei. Rivalitatea dintre cele doua echipe era la cote inalte, amandoua dorindu-si victoria, mai ales pentru ca ambele echipe ratasera titlul. La 1-0 pentru Steaua, Cornel Dinu inscrie, dar il atentioneaza pe arbitrul Limona ca marcase cu ajutorul mainii. In loc de 1-1, peste doar cateva minute scorul se face 2-0 si chiar daca Dumitrache reduce din diferenta, Steaua castiga Cupa Romaniei. “In acele momente a fost mai mult un dialog la nivelul ochilor intre mine si Limona. Mi-am spus in sinea mea ca este mai important sa fiu cinstit. Si azi cred ca a fi corect este o trasatura esentiala a unui fotbalist.”, astfel rememoreaza, peste ani, Dinu gestul sau de fair-play. La sfarsitul unui an extrem de solicitant, Cornel Dinu castiga, in 1970, premiul de cel mai bun fotbalist roman. Dupa patru ani in care fantezia atacului obtinuse premiul, era pentru prima data cand un fundas primea distinctia. Dinu era titular incontestabil atat la Dinamo, cat si la echipa nationala. “Mi-a placut mult de tot cum juca. Poate doar putina tehnicitate ii mai lipsea, in rest a fost extraordinar. Era singurul care dadea perfect o pasa lunga de 40-50 de metri.” Ion Parcalab.

Sezonul 1970-71 ii aduce si primul titlu de campion al Romaniei, Dinamo avand o echipa tanara in care Dinu, Lucescu, Dumitrache sau Deleanu erau liderii din teren. La echipa nationala incepe sa fie capitan al echipei alaturi de Mircea Lucescu, tricolorii fiind in lupta pentru calificarea la Campionatul European din 1972. Urmeaza alte cinci titluri de campion si o Cupa a Romaniei, insa la echipa nationala rateaza calificarea la mai multe turnee finale, generatia de la Guadalajara incepand sa se piarda cu trecerea timpului. In 1981 joaca ultimul meci ca tricolor, insumand 75 de meciuri la echipa nationala. Pentru Dinamo joaca 454 de meciuri in 17 sezoane, detinand si astazi recordul de meciuri jucate in tricoul alb-rosu. Pe langa premiul de cel mai fotbalist roman castigat in 1970, Dinu mai triumfa de doua ori, in 1972 si 1974. In tricoul lui Dinamo, Dinu joaca 33 de meciuri in competitiile europene, printre adversare fiind West Bromwich Albion, FC Liverpool, Feyenoord, Atletico Madrid, FC Koln, Eintracht Frankfurt, Inter Milano. “Eram doar eu si doctorul. Gata, doctore-tata, am decis, abandonez terenul. Nu mai joc! Murisem prima data!…” Cornel Dinu despre momentul retragerii.

In sezonul 1982-83, ultimul ca jucator, Dinu indeplineste si calitatea de antrenor secund. Alaturi de Dumitru Nicolae-Nicusor castiga un titlu de campion, iar in sezonul urmator obtine eventul, iar Dinamo ajunge pana in semifinalele Cupei Campionilor Europeni. In vara lui 1984 este numit antrenor principal al echipei, dar dupa doar 22 de etape este demis si pleaca de la Dinamo dupa 19 ani in care si-a dedicat viata clubului din Stefan cel Mare. Urmeaza un parcurs sinuos, bornele fiind Chindia Targoviste, ASA Targu Mures, Otelul Galati, U Cluj si FC Olt. Singurul moment de stralucire vine in 1988 cand Otelul o invinge pe Juventus cu 1-0 prin golul lui Profir, dar galatenii rateaza calificarea fiind invinsi in retur cu 5-0.

Dupa Revolutie, in perioada 1990-1992, detine functia de secretar de stat in Ministerul Sportului. Revenirea in fotbal este in forta, dupa demiterea lui Mircea Radulescu, Dinu este numit antrenor al echipei nationale. Cu aerul sau de superioritate se autointituleaza Selectioner Unic si incepe munca avand ca obiectiv calificarea la Campionatul Mondial din 1994. De numele lui Dinu se leaga cea mai frumoasa prima repriza facut de echipa nationala, pe 20 mai 1992, Romania invingea Tara Galilor cu 5-1, dupa ce in minutul 35, scorul era de 5-0 pentru tricolori. Dupa doar un an de la aceasta isprava, Dinu este demis dupa o dupa-amiaza neagra a fotbalului romanesc, nationala Romaniei pierdea cu 5-2 in fata Cehoslovaciei si intreaga conducere tehnica este data afara. La finalul meciului vor ramane celebre declaratiile lui Dinu, “infrangerea se datoreaza si faptului ca n-am mai efectuat obisnuita plimbare in ziua meciului.”. “Dinu este un mit, o emblema pentru Dinamo. Un tip orgolios, care tine la acest club si vrea sa realizeze cat mai multe.” Constantin Danilescu.

Pentru Cornel Dinu urmeaza perioada de presedinte la Progresul Bucuresti, fostul jucator al lui Dinamo fiind cel care propune ca echipa sa-si schimbe denumirea in FC National. In 1996, revine la Dinamo, intai in calitate de conducator si pentru o scurta perioada, de interimat, ca antrenor. In aprilie 1998 este numit antrenor principal al echipei si in scurt timp schimb fata clubului. In sezonul 1998-99, Dinamo se bate la titlu cu Rapid, dar rateaza obiectivul, singura multumire a fanilor fiind ca echipa juca cel mai frumos fotbal din intreg sezonul. Sezonul urmator, cu Dinu pe banca, Dinamo castiga titlul si Cupa Romaniei si uimeste prin jocul prestat. Urmeaza cateva frictiuni cu oamenii din conducere si dupa ratarea calificarii in turul 3 din Liga Campionilor, Dinu este demis, dar se revine asupra deciziei si este lasat pe banca tehnica pana la inceputul sezonului 2001-02. Este momentul in care Dinu pare mai atras de platourile emisiunilor sportive, dar la scurt timp se intoarce in conducerea lui Dinamo unde devine administrator delegat.

Azi, fotbalistii din Romania sunt mai prezenti prin tabloide, decat prin ziarele de sport. Performantele lor sunt contabilizate in numarul de fete agatate, numarul de echipe schimbate si in numarul de aparitii mondene. Lumea s-a schimbat, in rau sau in bine, vom putea trage o concluzie abia peste multi ani. “Spune-mi ce prieteni ai si o sa-ti spun cine esti”, vorba veche, dar mereu actuala. Cornel Dinu a legat de-a lungul timpului prietenii cu Fanus Neagu, Ion Baiesu, Gheorghe Dinica, Dumitru Furdui sau Vasile Cabulea. Azi poate par nume usor necunoscute, dar acestia faceau parte din lumea intelectuala a vremii, dar si din cea boema. Si atunci exista spritul, dar mereu acesta era acompaniat de suete. “El numai cu oameni din lumea buna isi petrecea timpul. Cu Caragiu, cu Fanus Neagu, cu Petre Barbulescu sau altii. Pleca pe la Berlin cu ei, cred ca a invatat foarte multe si de la ei. Lor le facea placere sa stea cu el de vorba, pentru ca puteau discuta orice”, rememoreaza Ion Parcalab. In 1991, Cornel Dinu a trecut peste una din marile cumpene. Fostul jucator al lui Dinamo se afla intr-o masina alaturi de Dan Alban, fost coleg de scoala si unul dintre primii impresari din fotbalul romanesc. Cei doi au suferit un accident de masina in urma caruia Alban a murit, iar Dinu a fost grav ranit dupa ce automobilul a luat foc. “Ma enerveaza goana nebuna si doar instinctuala spre imbogatire, cu orice pret, a prea multora din societatea noastra” Cornel Dinu Dinu a fost, este si va ramane o legenda pentru clubul Dinamo. Un om pe care fie il iubesti, fie il urasti, in cazul lui neexistand o cale de mijloc. Este intruchiparea perfecta a arogantei, dar dincolo de zidurile create de-a lungul anilor gasesti boemie, sensibilitate, ambitie, generozitate si toleranta. La inceputuri era poreclit “Dinoasca”, terminarea Facultatii de Drept i-a adus porecla “Procurorul”, iar carierea de antrenor i-a pus stampila de “Mister”. Pentru toti ceilalti a ramas Cornel Dinu.

Scris de : Răzvan Nicolae
[endtext]