33 de ani de la Dinamo-Liverpool. Doar “cormoranii” ne-au putut opri

[starttext]

Intra in Grupul nostru de dinamovisti pe  facebook 

La un an de la aventura Universităţii Craiova, Dinamo Bucureşti ajungea la rândul ei până în semifinalele Cupei Campionilor Europeni. Echipa din Şoseaua Ştefan cel Mare domina fotbalul românesc, “alb-roşii” câştigând titlul în 1982 şi 1983. Următorul pas era un parcurs cât mai lung în cupele europene, iar povestea oltenilor din Cupa UEFA i-a făcut pe dinamovişti să-şi dorească cu ardoare o calificare în fazele superioare ale cupelor europene. 


La capătul sezonului 1982-83, Cornel Dinu şi Dudu Georgescu, două dintre legendele clubului, îşi încheiau conturile cu Dinamo Bucureşti. Primul se retrăgea la aproape 35 de ani, în timp ce Dudu, ajuns la 32 de ani, pleca la Bacău. Pentru a compensa pierderea celui mai bun marcator din istoria clubului, în curtea dinamoviştilor poposeau Gheorghe Iamandi de la FC Olt şi Iulius Nemţeanu de la Poli Iaşi. Nici unul dintre cei doi nu va reuşi să se adapteze. În schimb înlocuirea “Procurorului” a fost un succes, Ioan Andone era adus de la Corvinul Hunedoara şi până în 1990 va sta în centrul apărării dinamoviştilor. 


Pentru primul tur, sorţii au scos în cale o echipă necunoscută pentru fotbalul european. Kuusysi Lahti era un nume exotic, dar echipa făcuse furori în Finlanda, unde câştigase campionatul la un an de la promovare. Dinamo a trecut cu 4-0 la general, după un 1-0 la Lahti şi 3-0 pe teren propriu. Kuusysi nu reuşise să pună prea multe probleme, era clar că echipa finlandeză nu avea încă experienţă în meciurile europene. Doi ani mai târziu, finlandezii i-au ţinut în şah pe stelişti, în sferturile de finală ale Cupei Campionilor Europeni.
Ernst Happel pleacă cu coada între picioare. Din nou
În turul doi venea Hamburg SV, campioana Europei en-titre, antrenată de Ernst Happel. Austriacul era un nume cunoscut în România, el venind cu Feyenoord în toamna lui 1970, echipă care tocmai câştigase Cupa Campionilor Europeni şi care a fost eliminată, atunci, de UTA Arad. Cornel Dinu, între timp devenit antrenor secund, a fost trimis să-i spioneze pe nemţi, iar la întoarcerea în ţară avea un raport detaliat despre viitorul adversar.


Vizita fostului jucător a fost întoarsă cu doar câteva zile înainte de meciul tur, Happel trimiţându-şi secundul la meciul FC Olt-Dinamo. Campioana României a pierdut cu 1-0 la Slatina, dar în acelaşi timp le-a întins o capcană nemţilor. Pe 19 octombrie 1983 s-a disputat meciul tur, în faţa a 70.000 de spectatori care umpluseră stadionul “23 August”. Nici cei mai fanatici suporteri nu se aşteptau la 90 de minute magice. Dinamo a jucat de nota 10, iar recitalul a fost deschis de golul marcat de Ionel Augustin. În a doua repriză a ieşit la rampă Gheorghe Mulţescu care l-a executat pe Stein cu un şut de la peste 25 de metri. Costel Orac a înscris şi el, iar Hamburg era spulberată la Bucureşti, 3-0 pentru campioana României. Pe finalul meciului, Happel îşi certa secundul şi-l acuza că nu i-a observat cum trebuie pe dinamovişti la meciul din campionat. 


Returul le-a dat ceva palpitaţii suporterilor dinamovişti. Nemţii întorseseră soarta dublei manşe, iar în minutul 63, tabela de pe Volksparkstadion arăta acelaşi scor cu cel înregistrat în meciul tur. Elevii lui Happel atacau în continuare şi părea că defensiva românilor va pica. Cu zece minute înainte de final, Hamburg începe să joace mai precaut, doar urmau cele două reprize de prelungiri. Nemţii conştientizau că le trebuie o scurtă pauză, însă Cornel Ţălnar le-a înfipt un pumnal în inimă cu golul marcat în minutul 86. Trei minute mai târziu, Mulţescu marca şi al doilea gol al dinamoviştilor. Campioana Europei era eliminată, Happel revedea momentele de după acel meci cu UTA, doar că acum diferenţa între cele două echipe nu era la fel de mare ca în 1970. 


În primăvara europeană, în sferturi, Dinamo Bucureşti avea parte de încă un adversar redutabil, Dinamo Minsk, campioana Uniunii Sovietice. Informaţiile erau puţine despre noul adversar, singurele lucruri care se ştiau erau că au o apărare bună şi o ofensivă mobilă. Meciul tur s-a jucat la începutul lui martie 1984, iar terenurile erau îngheţate în Minsk, astfel că partida s-a disputat la Tbilisi. Generalul Diaconescu, omul care se ocupa de Dinamo Bucureşti, l-a mandatat pe Cornel Dinu să fie emisar al clubului pe lângă brigada de arbitrii. Misiunea era una simplă, trei genţi diplomat trebuiau să ajungă la brigada condusă de Llamo Castillo. Chiar dacă agenţii KGB-ului păzeau vestiarele stadionului, Dinu a reuşit să-şi ducă misiunea la îndeplinire. Sovieticii au deschis scorul repede, prin Gurinovici, însă Mircea Rednic aducea egalarea cu trei minute înainte de final.



Dinamo dădea dovadă de mare stabilitate psihică, era al doilea meci în care reuşea să întoarcă soarta în ultimele minute. Jucătorii lui Dumitru Nicolae-Nicuşor se luptaseră de la egal la egal cu sovieticii, fără să facă rabat de la efort. La fel s-a întâmplat şi în retur, însă dinamoviştii au marcat repede, Augustin reluând spectaculos cu o lovitură de cap. Dinamo Minsk a încercat să împingă meciul în prelungiri, însă şarjele ofensive erau oprite de defensiva unde străluceau Mircea Rednic, Alexandru Nicolae, Ion Marin şi Nelu Stănescu. Dinamo Bucureşti se califica, în premieră, în semifinalele Cupei Campionilor Europeni.
Liverpool o nucă mult prea tare

Dinamoviştii aşteptau cu înfrigurare tragerea la sorţi. AS Roma, Dundee United sau Liverpool erau posibilii adversari. Destinul a decis ca englezii să fie următorul adversar al lui Dinamo Bucureşti. Meciul tur s-a jucat în Anglia, iar startul a fost unul dătător de speranţe. Ionel Augustin scapă singur cu Bruce Grobbelaar, dar mingea loveşte bara. “Coromoranii” încep să macine şi în minutul 26 vine golul, Sammy Lee marcând cu o lovitură de cap. Ocaziile se succed la ambele porţi, însă în minutul 71 se petrece cea mai controversată fază a meciului. Graeme Souness îl face KO pe Lică Movilă, după ce-l loveşte cu pumnul peste faţă, dar arbitrul nu intervine. Diagnosticul medicilor era unul frapant: fractură de maxilar. Chiar dacă dinamoviştii au trimis rediografii cu efectele pumnului scoţianului, UEFA a fost nepăsătoare. În schimb, Ioan Andone primeşte trei etape de suspendare după raportul observatorului Walter Baresel din Hamburg.

Returul s-a jucat după două săptămâni, pe un “23 August” plin ochi, suporterii îşi doreau revanşa. Înca de la aeroport a existat o primire ostilă a “cormoranilor”, principalul vizat fiind Souness. Dimineaţa meciului a adus prima veste proastă, o ploaie se abătuse peste Bucureşti, exact vremea preferată de fotbaliştii britanici. Potopul s-a oprit abia înaintea fluierului de început al meciului. La unsprezece minute de la startul partidei totul părea terminat. Ian Rush marchează, iar dinamoviştii aveau nevoie de trei goluri pentru accederea în finală. Costel Orac, în minutul 39, execută magistral o lovitură liberă, iar după pauză, Dinamo trece pe lângă golul doi prin Alexandru Nicolae şi Ionel Augustin. Minutele se scurgeau şi şansele unei finale erau din ce în ce mai mici. Pe final de meci, cu cinci minute înainte de final, Ian Rush reuşeşte dubla. Liverpool se califica în finala de pe Olimpico, unde va câştiga trofeul, după loviturile de departajare.

sursa: www.fanatik.ro

[endtext]