Dinamo - Astra 2-0. Cand Astrele ne surad

Intra pe cel mai mare grup de dinamovisti de pe facebook

Dinamo s-a maturizat peste noapte. Tot jocul din jurul lui Nistor s-a transferat in jurul lui Fabbrini, iar acesta a incantat aseara cu dribling-urile sale toata suflarea dinamovista. De cealalta parte Astra a stat doar in figurile lui Alibec si torpilele lui Tamas, insa mult prea slaba pentru o echipa cu pretentii la titlu. Ne-a avantajat, sa recunoastem, si absenta lui Budescu, cel mai bun mijlocas ofensiv din campionat dupa parerea mea.

Cine a castigat partida de aseara? Dusan Uhrin. A ales sa joace acelasi fotbal cinstit, ofensiv, care l-a pedepsit de cateva ori si a fost inspirat cu cuplul Popescu-Grigore in aparare, oameni care i-au dat probabil Astrei senzatia ca joaca cu Real Madrid, dupa cum declara suparat Alibec la interviuri. Acesta a mai blamat si arbitrajul, care a fost impecabil, Hategan anuland goluri, dictand penalty, lasand jocul barbateste. Am putea spune ca i-a avantajat un pic, in minutul 43 lasand nesanctionat un fault din spate al lui Fatai asupra lui Rauță, care merita cel putin cartonas galben, daca nu chiar rosu direct. Revenind la arbitraj, toate deciziile majore au fost corecte, atat golurile anulate - un offside mic al lui Perovic, un fault in atac al lui Fatai, cat si penalty-ul acordat corect.

Dusan l-a batut tactic pe Bogdan Andone. Astra a jucat cu 3 fundasi contra unui singur atacant, insa jocul ei obisnuit de aparare si contraatac a fost dat peste cap de pressing-ul dinamovist si posesia prelungita. Fundasii nostrii centrali au jucat impecabil, Popescu fiind autor al unei ocazii enorme in minutul 54, cand a sutat din 7 metri in portar,  si Grigore - autor al celui de-al doilea gol in minutul 72 inscriind cu capul de langa Tamas, dintr-o centrare venita de la Sorescu. Ambii au alergat tot terenul, atat in atac, cat si in aparare, fiind ajutati de cei doi inchizatori - Mrzljak si Rauță, primul jucand impecabil, cel de-al doilea facand probabil cel mai bun joc al sau de cand e la Dinamo. Merita mentionati si cei doi fundasi laterali, Skovajsa, si Kostrna. Ultimul insa e nepregatit sau neacomodat in echipa - Alibec l-a depasit cu mingea la picior pierzandu-l pe drum mult prea usor la una din putinele faze ale Astrei. De mentionat totusi ca se adevereste caracterizarea "tare pe picioare" - l-am vazut scotand mingea la picior foarte frumos dintr-o imbulzeala in care oricare altul ar fi pierdut-o.

In atac Perovic a alergat tot meciul, a deviat pase, a sutat, a venit in terenul propriu pentru a incomoda pasele adversarilor, si a marcat pe centrul portii din penalty-ul obtinut de Fabbrini. Perovic e un varf bun, asupra caruia multi ne-am inselat amarnic cand a fost adus, probabil singurul transfer reusit din era Neagoe. In privinta lui Fabbrini, acesta a stiut cand sa cada, cum sa cada, penalty-ul lui - corect si clar - enervand comentatorii Gigisport, care incercau din rasputeri sa contrazica realitatea - ba ca n-a fost in careu, ba ca nu l-a impins aparatorul. O intrebare retorica - oare chiar nu s-or gasi alti comentatori sportivi de este nevoie sa ascultam prostiile astora? Mai jenant decat ei a fost doar Alibec, atat pe teren cat si la interviuri. Da, Alibec, vrem si noi in play-off, suntem satui de blaturi. Astra, Botosani si Viitorul sunt trei capre in cooperativa agricola de productie a oilor. 

Sorescu a fost remarcatul meu in acest meci. Doua suturi puternice - in minutul 23 deviat, printr-o iluzie optica am crezut ca e gol - si in minutul 54 - sut violent cu piciorul drept. A mai avut o ocazie in minutul 87, cand a driblat tot pana in careul de 6 metri, trecandu-si in cont si doua pase de gol (primul gol - cel anulat - tot din centrarea lui fiind). Daca ar fi sa aleg dintre el si Fabbrini, n-as sti care a fost mai bun - cel cu ocaziile de gol sau cel care si-a driblat adversarii ca pe jaloane. Pe partea dreapta Mihaiu a facut o partida excelenta, fiind de doua ori milimetric pe langa minge - la o centrare in minutul 41 de la Rauță, si apoi in minutul 56, la o centrare a lui Skovajsa care a trecut prin fata portii, la 3-4 metri.

Meciul s-a incheiat cu scarita lui Moldoveanu, care a preferat sa-si bata joc de o ocazie - in loc sa paseze lui Popa sau sa suteze direct, a preferat un artificiu tehnic mult peste puterile lui. Daca ar fi inscris in alea 2-3 minute cat a jucat, altfel ar fi contat si el in ecuatie in viitor. 

A fost un meci care mi-a amintit de cel de anul trecut, in care am invins Craiova cu 3-0. Un meci foarte bun, care ne da sperante - macar sansele noastre la play-off, atatea cate sunt, au ramas intacte. Imaginea lui Nistor cu prazu-n mana o sa ma urmareasca mai mult decat cea cu banderola-n chiloti. Este prima dovada ca fostul capitan de play-out are ce pune pe masa la copilasi. In lipsa lui, Dinamo da semne de viata clare - cifrele DDB acorda 10% speranta de viata. Tot e mai mare decat zero, prognoza pana saptamana trecuta.

Exista viata dupa Nistor? 10% speranta de viata. Atat ne-a dat deocamdata PCH, prin programul DDB. Mai avem mult - 41% inseamna cam 400.000 euro. Sunt multi bani, as indrazni sa sper ca si cealalta asociatie - ADPD va face o mutare similara, pentru trecerea cat mai grabnica a clubului sub tutela suporterilor. Oricare ar fi neintelegerile dintre cele doua asociatii, ambele trebuie sprijinite, pentru ca doar astfel putem spera la ziua de maine. Dinspre miliardarii arabi, deocamdata cam bate vantul, la fel ca si dinspre guvern - de asigurarile ministrilor si primarilor privind constructia stadionului suntem satui, chiar plini de lehamite. Pana nu va exista o alta conducere - capabila, competenta, care sa puna presiune prin avocati, prin memorii, prin petitii - pe guverne, acesta nu se va face. Oare ce ar insemna o petitie semnata intr-o singura zi de 13.000 oameni in ziua meciului cu FCSB?

Felicitari DDB! Succes ADPD! In voi sta viitorul clubului!

Articol scris de: Robert Mihai Muntean