Licența în Dinamo

Intra pe cel mai mare grup de dinamovisti de pe facebook

Dinamo suntem noi nu e un slogan, nu a fost niciodată. Să vedem de ce...
 În primul rând, în ultimii ani Dinamo București aflată în custodia lui Ionuț Negoiţă a trăit din trei lucruri: vânzări de jucători, drepturi tv, marketing/bilete. De investiții nu se poate vorbi, ele au fost alocația domnului de la Rin pentru copilul orfan luat sub protecție parentală.

 Nimic nou, o să spuneți, dar mergând mai departe, cu ocazia acestei pandemii de coronavirus, sau ce o fi ea, s-a "speculat" că un club ca Dinamo ar putea da faliment fără ratele  din drepturie Tv. Lucru logic, meciurile nu se joacă, televiziunile nu plătesc, dar jucătorii trebuie remunerați.
 "Așa, și?!"

  În al doilea rând, nu  demult se vorbea pe la club că nu vom lua licența pentru Liga 1. Aici au venit banii din programul DDB care au resuscitat "mortul". 

 În al treilea rand,  dacă noi plătim cablul sau antena deci implicit drepturile Tv, dacă noi cumpărăm bilete, cumpărăm tricouri, facem deplasări, chiar și printr-o posibilă finanțare a  clubului de către  stat tot din contribuția noastră ar fi ,și,  mai ales acum prin cotizațiile noastre, salvăm clubul de la o moarte subită,  vine întrebarea retorică care cere răspunsul concluzie, ce rol are patronul? Ce rol a avut vreodată un patron în fotbalul  românesc, altul decât cel jucat de Negoiţă?!  

Timp de 30 de ani au trăit mai întâi din reminiscențele minunatului fotbal construit în  perioada comunistă, apoi au căpuşat bugetele primăriilor sau au  transfuzat cluburi cu dobândă profitând,  bineînțeles,  la maxim de pasiunea noastra pentru fotbal.  Proiecte gen Academia Hagi nu i-a interesat, iar modul lor unic de operare stă scris negru pe alb , ca un testament al fotbalului românesc,  în celebrul dosar al  transferurilor.


 In contrast , și ca excepție, poate fi numit CFR Cluj, atât și nimic mai mult , în rest echipele de tradiție au căzut pe rând răpuse de această pandemie de patroni capitalişti de Jilava.
  Chiar și așa , în ceea ce ne privește, cu oricine în locul unui Balanescu, unui Prunea, Dinamo București s-ar fi putut  autofinanţa în continuare și fără ajutorul suporterilor, iar patronul şi-ar fi primit alocaţia, dar astfel de caricaturi animă și ele viața grea de suporter de echipă de play out.
 Ce-am avut și ce-am pierdut?! N-am avut nimic și am pierdut tot! 


  Concluzia e una simplă totuși: noi suntem sângele lui Dinamo! Mai mult decât atât,  în situația dată noi ne dăm Licenţa în Dinamo, iar pe copertă scrie așa: 
Instituror: PCH
Susținător: Familia Dinamo
Coordonator: Boardul DDB.
  Să nu uitați niciodată, de treizeci de ani sunteți adevărații patroni ai echipei Dinamo, că unul ca cel care se spune prin presă că ar fi  acum, e doar un simplu asistat social!



Articol scris de: Constantin Vlădeanu
sursa foto: www.gsp.ro