Dinamo de mâine nu e pe mâini bune, avem aici un Caritas în toată regula. Ca și cum ai vinde juninca sperând că o să te îmbogățești la păcănele. Și nici măcar nu e juninca ta. Cam așa arată jocul sclipicios al lui Senior Proxima maniana.
Va dați seama că oamenii ăștia cheltuie bani pe care nu-i au. Dacă contractele vehiculate sunt reale acolo se urneşte acel bulgăre mic de pe vârful muntelui. Nică a lui Ştefan a Petrei din Ştefan cel Mare se joacă cu pietroiul pe munte și aici nu va strica casa și nici nu va stâlci Caprele Irinucăi, ci cei doi câini de pe tricourile lui Dinamo, inspirați de frații Nunweiller cu tot ce e în spatele simbolisticii lor.
Cornel Dinu face apel la unitatea celor două facțiuni de suporteri pentru preluarea clubului, club care după umila-mi părere nu a fost vândut și nici cumpărat niciodată, lucru valabil și pentru Negoiţă. El doar a închiriat o vacă bună de muls, atât. Și tot Mister ne spune că autoritățile "vigilente ale "statului i-au sugerat să renunțe în a exploata lactic acest club. Cât despre cele două tabere, ar fi fost bine dacă avea cine să se unească. Programul DDB, a demonstrat, însă DDPD socios nu a venit decât cu ideea, fiind în realitate doar un noian de vorbe, promisiuni și amânări, exact ca spaniolii.
În momentul acesta avem și o inflație de șefi şi şefuţi pe la club, nu numai de jucători: Collado, Şerdean, Couto etc, etc. Ce-or fi făcând acolo, greu de spus. Mai apar, ca la știrile OTV, noi și noi intermediari care s-au ocupat de vânzarea clubului de la mulgătorul Negoiţă la "sterpitorul și spoitorul" Cortacero.
De e exemplu acest Toma Sapasu. Fie-mi iertat, dar numele lui nu prea sună academic, mai degrabă "penal". Acest om de afaceri declară: "Eu l-am adus pe Cortacero în România. Nu am fost singur. Suntem un grup de oameni din care fac parte eu, Jose Bueno care acum este în club, Toni Palao și Dorin Şerdean. În momentul în care am auzit că se vinde Dinamo, le am dat tema să ne ocupam de găsirea unui cumpărător." În continuare acest domn spune că ,văzând cum evoluează bulgăraşul alb roşu spaniol, ar fi găsit un alt fond de investiții, tot spaniol, punând și ofertă pe masă, dar lovindu-se de refuzul actualului "inacţionariat".
Partea proastă este că ne lovim zilnic de o grindină de știri false și cu semiadevăruri. Nu asta ne doare, ne doare că Dinamo se ține de coada lanternei roșii, Contra ține de scaun, deși acesta este unul al condamnării lui și a echipei, care este într-un impas sportiv total.
Clubul ca entitate pare și el sub umbra rece a ocultei mondiale aflată sub patronajul lui Nicolae Badea, care pe lângă faptul că ne-a lăsat fără o casă nouă, un stadion, pândește ceva: sigle, palmares, brand.. Practic e pus pe palmat, așa cum sunt mai toți cei din anturajul lui Dinamo acum, iar noi avem ficatul precum cel al unui băutor cu o practică de 50 de ani în spate.
Săracul ficat de dinamovist! Consider că boardul DDB ar trebui să își reintre din nou în rol, doar cu ei și prin noi se poate bate la ușa spaniolilor, sau pot fi strânși cu ușa acești iberici și, de ce nu, să preluăm controlul. Bine. Sunt mulți cei care strâmbă din nas la auzul cardului, ca la dezbateri electorale, dar ei strâmbă din nas la aproape orice, și, colac peste pupăză, îi fac pe cei aproape 10 000 de cotizanţi, nici mai mult, nici mai puțin decât proști.
O problemă și mai mare este că foștii mari jucători sunt doar simpli comentatori, pasivi, de mult e ori mai critici și ironici decât cei care au jucat în Ghencea. Acești dinamovişti care au transpirat pentru Dinamo, și-au făcut un nume și au făcut un nume din Dinamo, ar putea sa facă mult mai mult. Și nu vorbim de banii lor aici, putem însă expune exemplul acelor reuniri a vechilor colegi de clasă după zeci de ani de la absolvirea școlii, acolo unde se deapănă amintiri și se ține aprinsă făclia acelui spirit născut în trecut.
Iar Dinamo e și spirit și o școală de fotbal nu-i așa? Ceea ce vreau să spun e că ce au făcut suporterii ar putea și aceste foste glorii să facă: să se asocieze. Un grup de legende dinamoviste, care dacă ar bate la ușa unui miliardar- să spunem Ţiriac- ar fi lobyul ideal. Pentru că de fapt fotbalul suferă de lipsă de credibilitate, omul cu banul sare mai repede acolo unde vede emulație, unitate, pasiune și seriozitate. Noi suntem poate cei mai plini de sloganuri și de maxime, însă acolo, pe acea tarla verde de 100 de metri, în ultimul deceniu ne-a lipsit un singur lucru: dinamoviştii; în teren în mare parte, pe marginea lui adică in loje- în totalitate. Alătură-te așadar să preluăm Dinamo și să nu-l mai cedăm vreodată !
Altfel, Ficatul tău de dinamovist nu va mai rezista mult.
Articol scris de: Constantin Vlădeanu
sursa: gsp.ro
Comentarii
Trimiteți un comentariu