S-a scris și s-a vorbit mult în vară, înaintea plecării tale de la Dinamo. Situația era cum era la echipă, a fost un litigiu…
Eu cred că lucrurile au fost sau trebuiau să fie, de fapt, foarte simple. Din păcate, legile din fotbalul nostru nu prea dau șanse fotbalistului român, cel străin are altă deschidere, noi avem mai mult de suferit în astfel de litigii. Și cam de-aici a plecat totul.
Dar am lăsat totul de la mine, să știi! Am renunțat la tot ce însemna parte financiară. Am renunțat la salariile din februarie până august, apoi la masa credală, la ce ar fi trebuit să primesc după insolvență, absolut tot! Mi-am zis că e fac orice doar să termin istoria asta deși, corect, erau bani muncți de mine.
“Cred în DDB, dar în cazul meu a pierdut toată lumea”
Spuneai că ultima aventură la Dinamo a însemnat cel mai greu sezon din cariera ta. Îmi imaginezi că nu-ți place să-ți amintești, dar poate ce ai trăit tu ascunde potențiale soluții sau perspective și pentru ce urmează la club. Îmi povestești puțin?
Doar cei care am fost acolo știm cât am suferit și cât suflet am pus să scoatem echipa din situația în care intrase fără să avem noi vreo vină. Dacă e să vorbim de vinovați, nu sunt aceia nici DDB, nici actualii conducători, dar nici noi, jucătorii! Pentru mine, personal, dincolo de amăgirea generală, problemele au început în iarnă. Puteau să se rezolve și nu s-a dorit.
Ce probleme și cine nu a dorit să le rezolve?
Situația era fix așa: eu nu eram plătit deloc din octombrie. Jucasem, chiar și marcasem, ajutasem echipa, nu avea nimeni ce să îmi reproșeze. În contextul ăsta, am primit o ofertă în iarnă din prima ligă a Turciei. Dinamo ar fi câștigat bani, eu aș fi câștigat și sportiv, și financiar. Gândește-te, venisem a treia oară la Dinamo și Dinamo m-ar fi vândut a treia oară! Dar anumiți oameni din DDB care aveau atunci decizia nu au dorit, s-au opus. Eu cred în programul DDB și îl consider foarte bun, dar nu toți cei care erau la nivel de decizii, cel puțin în iarna anului trecut, au și decis în avantajul lui Dinamo.
De ce? Asta chiar nu știu. Ei bine, s-au opust plecării mele și au preferat să-mi promită că până în vara lui 2021 voi fi plătit la zi, conform contractului. Și ce-a urmat, a urmat… Normal că m-am supărat, pentru că promisiune a rămas doar promisiune, în schimb eu am continuat la fel, m-am antrenat, am jucat, am muncit la fel, degeaba… Și, culmea, tot eu eram uneori arătat cu degetul!
Cum ai rezuma toată povestea recentă la Dinamo?
Din cei 14 jucători parcă aduși de Cosmin Contra, după probleme apărute am rămas vreo 4-5. Apoi, tot mai puțini. Dar chiar și așa cred că aveam un lot bun la momentul acela. Cu liniște, eu sunt convins că ne puteam bate chiar și la play-off. Dar ce a urmat… Să nu știi unde te antrenezi, să nu ai habar dacă stai sau nu în cantonament…
Noi ne-am tot ambiționat, să demonstrăm cu nu suntem jucători slabi, să ignorăm tot ce e negativ în jur. Pe final de sezon ne-a ieșit, am salvat și echipa, și pe noi înșine. Pentru că, să fim corecți: cine voia să aibă în CV o retrogradare istorică, retrogradarea lui Dinamo?! Însă, al doilea an, după asta, cu aceleași probleme, e imposibil! Nu se mai putea…
Scapă Dinamo de retrogradare? Nu ce-ți dorești, ce simți, realist.
Dacă judec după ce văd că se întâmplă chiar acum, e destul de greu. Dar cred totuși că iarna asta se vor reuși anumite mutări care să schimbe lucrurile. Știi care e cel mai mare pericol la Dinamo? Neliniștea! Nu lipsa banilor, nu lipsa de valoare, nimic altceva! Neliniștea! Certurile, discuțiile, intrigile, zvonurile, astea mănâncă și echipa, și clubul! Așa era când am fost eu, fix așa e și acum.
O căutare permanentă de vinovați care creează neîncredere și haos. Nici noroc nu ai când e totul negativ în jur! Și s-a văzut în multe din meciurile recente. Dinamo de azi are mai multă stabilitate financiară decât în perioada când eram eu acolo, sunt premise mai bune, dar neliniștea a rămas, conform playsport.ro.
Viața ivorianului care a stat 3 ani la Dinamo: „Aș reveni cu mare plăcere la voi”
Anoh Apollinaire Attoukora Sfondo s-a născut în Coasta de Fildeș, în Adjamé, o comună aparținând capitalei economice Abidjan. Cu selecții în reprezentativele U17 și U19 ale Cote d’Ivoire, mijlocașul s-a făcut remarcat la Stella Club d'Adjamé, o echipă din campionatul intern, de unde a și făcut pasul spre Liga 1.
„Am venit în România în 2007, când aveam 18 ani. Când am ajuns la Dinamo, am început la echipa a doua. Abia după un an am avut șansa să fac pasul la prima echipă. Din păcate pentru mine, am jucat un singur meci, cu Pandurii, apoi m-am accidentat. Dar am jucat mult la echipa a doua.
Mircea Rednic a fost cel care a insistat să mă aducă. Țin minte că a venit să mă vadă în timpul unui turneu internațional care avea loc în Franța. Într-adevăr, am muncit foarte mult pentru a-mi câștiga un loc în echipă, dar, din păcate, nu am avut șanse să joc pentru a-mi arăta calitățile.
Prietenii mei apropiați erau Ze Kalanga, George Blay și Zie Diabate.
- Anoh Attoukora, fost mijlocaș Dinamo
„Să fiu sincer, în tot timpul petrecut la București, nu am frecventat cluburile de noapte. Eram încă foarte tânăr și preferam să mă concentrez pe fotbal. Am amintiri foarte frumoase din România. Drept dovadă, m-am și întors acolo.
Încă joc fotbal, la un club din sud-vestul Franței. Aș reveni cu mare plăcere dacă aș primi o ofertă din partea lui Dinamo sau din partea oricărui alt club," conform gsp.ro
- Anoh Attoukora, fost mijlocaș Dinamo
Foto: Sport Pictures
Comentarii
Trimiteți un comentariu